Malad de Alexandru Voicescu | Recenzie

Recenzie - Malad de Alexandru Voicescu 

Descriere:

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

Recenzie:

Am pus mâna pe carte, am tras-o cu degetul arătător spre mine și m-am uitat câteva clipe la copertă. Nu-mi inspira foarte multe, dar mi-am zis să o citesc, pentru că era scurtă și mai am Fata de la nord de ziuă pe care am primit-o spre recenzie de la Cristina Nemerovschi și trebuie să o citeasc. Am decis să citesc primul roman al lui Alex pentru ca mai apoi să-l citesc pe al doilea, să le iau in ordinea în care au fost scrise. Vreau să văd evoluția stilului său, dacă va fi una.

Îmi este foarte greu să scriu recenzia asta pentru că nici nu știu ce mi-a plăcut la romanul ăsta.  Ideea a fost interesantă, dar nu m-a prins pe cât m-aș fi așteptat.

Mă așteptam la altceva. Începutul pentru mine a fost greoi, nu l-am înțeles aproape deloc. Citeam fără să vizualizez acțiunea, eram ca un robot. 

Ceea ce mi-a displăcut deribil au fost replicile personajelor in engleză, franceză. Nu m-a deranjat că nu le înțelegeam, totuși personajele vorbeau despre niște lucruri nu foarte complicate, deci nu s-au folosit termeni pe care să nu-i înțeleg etc. Dar se putea, zic eu, să fie scrisă replica in română,  după autorul continua cu: "a spus asta in engleză/franceză".

Alexandru Voicescu are un stil complex din punctul meu de vedere. Nu e foarte detaliat, dar nici nu e foarte ușor. S-ar încadra undeva la mijloc.

Vă recomand totuși să încercați cartea, pe mine nu m-a prins pur și simplu, poate cu voi va fi mai blând romanul.

Notă:


☆☆☆,5 / 5