În ape adânci de Paula Hawkins | Recenzie

Descriere:

Nel Abbott este moarta. E ultima dintr-un lung sir de femei inghitite de apele intunecate ale raului.

Sora ei, Jules, e macinata de regretul ca i-a ignorat strigatul de ajutor si are certitudinea ca Nel nu s-a sinucis.

Fereste-te de apele linistite. Nu stii niciodata ce ascund.

"Te intrebi daca In ape adanci poate fi la fel de bun ca Fata din tren? E si mai bun. O capodopera." - Clare Mackintosh, autoarea bestsellerului Te las sa pleci

Paula Hawkins vine cu un thriller alert, provocator, ce analizeaza caracterul iluzoriu al emotiei si al amintirii, precum si modul tulburator in care trecutul se poate insinua in prezent.

„Fiindca asa incepe: cu inotul vrajitoarelor – proba de apa. Acolo, la bulboana mea, in acel linistit colt de paradis aflat la mai putin de o mila de unde sunt in clipa asta, aici le aduceau, le legau si le aruncau in rau, ca sa se scufunde sau sa inoate.

Se spune ca femeile au lasat ceva din ele in apa, se spune ca apa pastreaza ceva din puterile lor, fiindca de atunci, le-a atras spre tarmurile sale pe cele fara noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe ratacite. Vin aici ca sa inoate cu surorile lor."

Părerea mea:

După ce am terminat cartea am realizat că trebuia mai întâi să citesc Fata din tren, apoi aceasta, pentru că voiam să văd dacă este vreo evoluție în stilul autoarei și în tot ce constă scrisul unei cărți.

Am observat că autoarea chiar scrie bine și are un potențial imens, eu n-am avut foarte mari așteptări de la acest roman, așa cum am văzut că au avut alții care au citit Fata din tren înainte de acesta.

În mare parte, cartea mi-a plăcut mult, m-a ținut în priză și cu sufletul la gură, dar n-a fost totul roz și perfect. Mi s-a părut că autoarea pur și simplu s-a străduit prea mult pentru scrierea acestui roman. Sunt multe perspective, te bagă dintr-o dată în împrejurimile acțiunii și nu prea știi pe unde ești și care-i treaba cu indivizii ale căror nume sunt scrise la început de capitol, decât după câteva zeci de pagini citite.

Chiar și la Game of Thrones mi s-a părut mai ușor să văd care-i care, față de În ape adânci. Acesta a fost singurul lucru care m-a deranjat la roman, în rest totul a fost perfect, Paula chiar știe să scrie romane polițiste-thriller.

Pe alocuri, citind, fiorii mă cutremurau, simțind un fel de răceală pe spate, care se extindea pe tot corpul, învelindu-l într-o pojghiță de răcoare în timpul lecturii. 

Perspectivele sunt scrie fie la persoana întâi, fie la a treia, ceea ce îngreunează puțin favorizarea unui personaj anume, fiindu-ți indiferent cine moare și cine nu, însă mie mi-a plăcut cel mai mult de Lena, fiica victimei cu pricina. Este o fată badass, rebelă și curajoasă. Mi s-a părut că a ieșit puțin în evidență prin zvâcul pe care-l are atunci când vorbește, mereu tupeistă și fără tragere de inimă. M-a enervat uneori Jules, sora victimei, a Nelei, care vorbește cu sora sa moartă în permanență, făcând un monolog, oarecum. Pur și simplu m-a enervat uneori pentru că ea își cerea scuze și tot aducea aminte chestiile pe care ea le făcea mereu, lucrurile care-i plăceau să le facă, iar acum nu mai era în viață pentru a se putea bucura de ele.

Recomand acest roman pentru simplul fapt că e unul complex, plin de suspans, adrenalină, un thriller bun și misterios, puțin întunecat în unele părți.  

Rating: 4 stele